Cum se petrecea nunta odinioara

Nunta este unul din momentele de rascruce ale vietii taranului. Neincetat, el a considerat sotul sau sotia ca fiind lasati de Dumnezeu, unul pentru celalalt. Pregatirile de nunta nu incepeau decat dupa ce tinerii primeau parintilor. Insa, nu era de ajuns binecuvantarea parintilor lor, era nevoie si de binecuvantarea lui Dumnezeu. Nu intamplator, atunci cand se venea la petit, tatal fetei raspundea:

„De va fi de la Dumnezeu,
Dumnezeu sa ajute”.

Astfel, pentru tarani momentul nuntii era randuit de Dumnezeu:

„Le-a randuit Dumnezeu
Ceas de casatorie
Zi de bucurie”.

Nu se accepta cu usurinta casatoria in afara satului lor:

„Care fata-si lasa satul
Manance-o jalea si babatul”.

Atunci cand tinerii nu erau din acelasi sat, avea loc o vizita, care se numea „asezarea”, „invoirea” sau „tocmeala”. Menirea acestei vizite era sa se ajunga la un acord in privinta zestrei. De regula, avea loc la trei saptamani de la „invoire”. Acum era si momentul in care erau alesi nasii, de obicei din neamurile mai cunoscute si mai apropiate socrilor mari. Existau situatii cand nasul era chiar nasul de botez al mirelui.

Treburile pentru ospat incepeau de joi. Femeile incepeau in aceasta zi sa cearna faina pentru nunta. Sambata era ziua cand era coapta painea si pregatita carnea.

In dimineata cununiei se pregatea miresei podoaba pentru cap. Aceasta era o cununa din diferite flori sau din spice de grau curat. In timp ce mireasa era gatita, parintii acesteia plangeau de zor, iar tatal ii ura fetei:

„Da Doamne pane si sare
Fiilor Domniei Tale”.

La urarile ce se faceau, se raspundea astfel: „Amin! Sa te auda Dumnezeu”. Ceea ce demonstreaza ca urarea nu avea valoare daca nu era validata si implinita de Dumnezeu.

Inaintea plecarii la biserica, traditia cerea ca mireasa care paraseste definitiv casa parinteasca sa-si ceara iertare de la parinti si sa obtina biecuvantarea lor. Dupa iertaciune, mirele venea la mireasa impreuna cu nunii, pentru a merge impreuna cu catre biserica.

avea loc dupa Liturghie. In timpul cantarii „Isaie dantuieste”, atunci cand preotul, impreuna cu mirii, inconjura masa pe care era pusa Evanghelia, neamurile mirilor aruncau peste capetele celor cununati cu orez sau orz, „sortindu-i sa aiba multi copii’.

Pe drumul de intoarcere de la biserica, lumea le iesea inainte cu vase pline cu apa, pe care le varsau in cale. Prin acest gest le urau ca viata sa le mearga din plin. Urma masa mica la socrii mici, unde era jucata zestrea. La masa mare mesenii erau rugati:

„Sa nu luati nume de rau
Si sa primiti cum a da Dumnezeu”.

Daca masa era bogata se spunea: „Am auzit ca traieste Dumnezeu cu dumneavoastra”. Masa dura in jur de trei-patru ore, dupa care incepea jocul, acesta tinand pana a doua zi dimineata. Nasul strangea banii de la oaspeti si dupa ce ii numara si rostea cu glas tare cati s-au adunat, ii pune intr-o naframa, in care mai adauga putina sare, erau daruiti tinerilor.

Dupa o saptamana de la cununie avea loc „scosul la biserica”. La romanii din Transilvania, dupa un an de la nunta, se face marul sau „pomul de cununie”, pentru ca cei doi sa aiba pe cealalta lume un pom pe care sa se odihneasca. spun ca trebuie sa ai tot timpul gandul la moarte, sa traiesti fiecare zi ca si cand ar fi cea din urma.

In acest spirit, inainte de a porni la facerea marului, de tarani isi spune: „Azi, maine poate chema pe careva din noi voia lui Dumnezeu”, si atunci, in nadejdea ca le „va da Dumnezeu o toamna buna in acel an”, isi propun: „Sa ne platim si noi datoria ce o avem fata de Dumnezeu si apoi fie voia Lui!”. Omul tine sa-si faca datoria, sa fie pe cat se poate in pace cu Dumnezeu, sa fie cat mai putin incarcat la ceasul judecatii. Aceasta datorie consta in cazul de fata in a-I aduce multumire lui Dumnezeu si in a-i omeni pe cei de aproape.

In a doua zi dupa nunta, avea loc „uncropul”. Era momentul cand se facea dezgatitul miresei, care era imbrobodita, semn ca ea a trecut in randul nevestelor.

La o saptamana de la cununia tinerilor, avea loc o petrece numita „intorcatura”. Era momentul cand mireasa venea pentru prima oara de la casatorie, in casa parinteasca. La aceasta petrecere fara lautari erau invitati parintii mirelui, nunii mari si neamurile apropiate.

Sursa: http://www.crestinortodox.ro/nunta/cum-petrecea-nunta-odinioara-91054.html

Anunțuri